Page 5 - Ziarul_Hunedoreanului_2009_14
P. 5
Reporte Hunedorean ? ' ; . " V r ; ' ' ZiadUUNEDOREANULUI
I- r"r ? ■ - Miercuri, 29 iulie 2009
O A M E N I C A R E A U SCRIS ISTORIA
A supravieţuit unui accident aviatic,
pedepsei tatălui şi vieţii la Bucureşti
Viaţa lui ar putea fi, fără îndoială, subiectul unui roman sau al unui scenariu de film. Dar este, fără doar şi poate, istorie
riannelore Acârn alesei______ Viaţa la Bucureşti gât, copil mândru, m-o învăţat asediu. Nu a ajuns decât până la Ultima misiune, avionului. Piloţii şi-au rupt pi
• • • şi stăpânul cel bun stăpânul să-mi fac pantofi cu Braşov. Era ianuarie 1941. S-a aproape fatală cioarele, trăgătorul din spate
oate n-ar fi ajuns Om îmbrăcat cu o cămaşă lungă, talpă cu scârţ era pe vremurile dus să-şi caute de lucru şi a fost A plecat în ultima misiune în avea burta spintecată. Abia am
dacă tătâne-su nu l-ar ţărănească, cu izmene de câ alea, şi cu găurele în bot, cu cos ales pentru plutonul de spe- 3 mai 1945. După şase zile, în reuşit să ieşim de acolo. în a-
fi gonit de-acasă. Poa nepă şi desculţ, a tracut Mure tum de haine făcut la comandă cialişt pentru mecanici de bord nouă mai războiul lua sfârşit. vion era muniţie. Cartuşe mari,
P te că n-ar fi luptat pe şul şi s-a urcat din tren în tren, pe Calea Văcăreşti. Şi, mergând în aviaţie la Flotila I de Bom “Ziua de Paşti. Ţin minte cât oi de 72. Cu mare greu am ieşit din
front şi nu ar fi supravieţuit şase zile şi şase nopţi, în cabi eu într-o duminică prin oraş, văd bardament Braşov. trăi. Am avut o misiune să bom avion. Eu eram cel mai puţin
unui accident aviatic dacă pă nele de frână, până a ajuns la un ţăran. Când mă uit mai bine la "în 22 iunie, când a ordonat bardăm nişte localităţi peste rănit şi a trebuit să-i scot şi pe
rintele nu l-ar fi alungat. Dar, Bucureşti. Voia să înveţe mese el, era badea Gheorghe, la care Mareşalul Antonescu <Ordon, Viena. Am fost şase avioane. ceilalţi. Când ridicam de ei îmi
poate, n-ar fi fost azi atât de rie. Un frânar la care şi acum îi am stat eu în podul grajdului treceţi Prutul!>, am fost la pri Venind înapoi, am observat pe curgea sângele din nas ca la ro
senin dacă viaţa lui ar fi fost pomeneşte pentru odihna sufle ascuns trei zile”, îşi aminteşte mele ieşiri de bombardamente cer ca nişte muşte. Ne-â anun binet. Am reuşit, toptuşi, să ne
altfel. Destinul său a fost tului i-a dat ceva de mâncare şi bătrânul. Domnişorul i-a dat bi şi am bombardat atunci Pă ţat trăgătorul din spate că sun târâm ca să ne-îndepărtăm de
schimbat de părinte, un unchi l-a îndemnat să meargă în Piaţa neţe ţăranului şi i-a spus cine e. durea Ţiganca. Când eram mic, tem atacaţi. Erau nişte avioane avion, că a şi explodat motorul
şi o vacă. Matache Măcelaru, că acolo va “Iacob a lui Giorgiuc de la drum”. aveam vreo nouă - zece ani, era nemţeşti de vânătoare. Stukas. din dreapta. După explozie, au
Iacob Tancău are 86 de ani şi găsi de lucru. Aşa a ajuns să După ce i-a trecut omului ului în sat badea Ion care povestea Au început să tragă în noi şi ne- început cartuşele să zbârnîie pe
acum îşi duce traiul liniştit într- descarce maşini de zarzavaturi rea, pentru că toţi îl credeau că va fi rău, va fi prăpăd, va fi au lovit aripa dreaptă. Chiar la capetele noastre. Ne-am pus
o casă din Orăştie. Povestea lui pentru un negustor. Descărca mort pe tânăr, Iacob şi-a dus foc şi vor veni păsările cu ciocul partea unde mă aflam eu. A în toţi pe burtă şi am stat aşa până
începe într-o zi caldă, din luna câte o maşină de trei tone şi consăteanul, cu taxiul, la "res de fier care vor vărsa foc asupra ceput să iasă fum din partea când s-au terminat toate cartu
iunie a anului 1936. Avea 15 ani jumătate pe zi şi primea doi poli. taurantul cu balet" A comandat noastră şi ne vor îngropa de vii. dreaptă, de unde era rezervorul şele din avion. După o vreme a
neîmpliniţi. Era fiu de ţărani Adică un sfert de pâine. Şi mai mastică, friptură şi vin. "Să vadă Eu, copil fiind, am zis că cineva de benzină. Motorul din dreap venit o maşină a Crucii Roşii
mândri, aşa cum îi place să spu sărea câteodată peste mese, că şi el cum îi în Bucureşti". o să le împuşte. Mi-a zis că sunt ta mai mergea. Noroc că am ruseşti. Ne-au pansat, mie mi-a
nă, din satul Maioreşti, judeţul nu în fiecare zi era de lucru. copil şi nu ştiu eu. într-adevăr. avut un pilot foarte bun şi a prins o rusoaică nasul cu nişte
Mureş, din Ardealul de Nord. A ajuns mai apoi, dus de şo Chemare pe front La primul bombardament, de la băgat avionul în cabrare, cum copci şi ne-au legat la ochi ca să
Oameni gospodari, care aveau ferul care îi aducea marfă ne După vreo zece zile tatăl ce-1 3.000 de metri, când mă uitam se spune în aviaţie, cu motoa nu vedem unde ne duc". A avut
doi cai şi patru vite. în ziua care gustorului, la un atelier de re izgonise din casa părintească a de acolo şi vedeam oamenii ca rele în plin. A venit în picaj, iar I- noroc cu o nemţoaică, de care
i-a schimbat cursul vieţii a dus paraţii mecanice. S-a urcat pen venit la Bucureşti. “Stăpânul", furnicile cum fug în pădure şi a redresat şi am avut noroc că s-a îndrăgostit şi care a prins
una dintre vaci la păşunat. Şi tru prima dată într-o maşină. nenea Jenicu, cum îi spunea tâ câte-un cal care fugea, mi-am am găsit un teren vioran. Tre- drag de el, care l-a ajutat cât a
pentru că un unchi l-a îndemnat A stat trei ani la “stăpân”, aşa nărul, la dojenit aspru pe ţăran zis, uite, dom'le, noi am ajuns să cuserăm de Viena, dar eram în stat în spital în Austria.
să dea vacii trifoi şi apă, vaca îşi cum îi spune, iar acesta l-a în apoi i-a dat flăcăului trei salarii fim păsările de foc care vărsăm că aproape, că era să ne lovim Cu mare greu, cu câte o ma
dădu ortu’ popii pe marginea drăgit. Era iute şi prinzaş, cum e în avans, învoire să meargă foc asupra oamenilor şi-i îngro de oraş. Şi, pe câmpul ăla am şină a armatei sau pe jos, a a-
drumului. După ce a stat ascuns şi acum. A învăţat meserie şi a acasă şi sarcină să facă horă în păm devii". făcut o aterizare forţată, Ţără juns înapoi în ţară. S-a dus la
într-un pod de frica tatălui se învăţat să fie, de acum, un oră- sat pentru bucuria revederii. Se Iar acesta era doar începutul roţi de aterizare. Şi de acolo, Bucureşti să-şi găsească stăpâ
ver, Iacob a mers acasă. Părin şean mândru. După cei trei ani întâmpla în vara anului 1940. războiului. A participat, de a- când ne-am frecat de pământ, nul. Cu toţii muriseră în bom
tele îl puse la masă, îi dădu să de ucenicie şi-a luat diploma de "Am făcut eu vreo două hore în tunci, la sute de bombardamen trăgătorul de la turela din spate bardamente. Nici atelierul nu
mănânce, îi trase o bătaie dum mecanic auto. Mai apoi, car sat şi la 30 august 1940 se ceda te. A cunoscut ororile războiului a căzut peste mine, eu mă ţi mai era. A lucrat o vreme ca ta-
nezeiască cu corbaciul, îi puse netul de şofer. "Atunci erau şase Ardealul”. După buletin de Bu de la începutul lui şi până la neam de scaunele piloţilor, s-au ximetrist în Bucureşti şi, în 1950,
într-o străicuţă o jumătate de semne de circulaţie în Bucu cureşti, Iacob s-a trezit cetăţean sfârşit. A participat la o încer rupt scaunele şi eu am căzut cu a venit ca şef de garaj principal
pâine şi îl trimise în lume. “Să reşti”, povesteşte bătrânul. Du al Ungariei. La câteva luni a pri care de dezaţtare, fără să aibă faţa şi nişte fiare de la scaune la Orăştie. Aici s-a căsătorit, iar
pleci şi câte zile ai la casa mea pă examene a rămas angajat la mit ordin de chemare pe front. cunoştinţă de ce se întâmpla. A mi-au intrat în nas. Partea din acum are doi copii şi patru ne
să nu te mai întorci! Că m-ai acelaşi atelier. în 1940, în ace A trecut graniţa şi s-a refugiat în fost prins împreună cu restul dreapta ardea. Am fost lovit şi poţi şi se consideră un om fe
sărăcit!”, îşi aminteşte şi acum eaşi lună iunie, "mergând eu aşa România. Voia să se întoarcă la echipajului din avion şi a fost în alte părţi, din cauza forţei ricit. Iar strălucirea din privire îl
bătrânul porunca părintelui. fercheş prin oraş, cu coţofana la Bucureşti. în ţară era stare de tratat ca trădător de patrie. care s-a produs la aterizarea trădează.
