Page 5 - Ziarul_Hunedoreanului_2009_25
P. 5
Judeţului Ziarul’HUNEDOREANULUI
M * * Joi, 13 august 2 0 0 9
VIATA ALTEI LUMI
C O N A C U L K LO B O S IN C H Y
Un loc cu un parfum aparte, domeniul familiei Klobosinchi, din Gurasada, îşi spune povestea
DEZINTERES. Conacul Klobosinchy nu mai emană demult parfumul vieţii îndestulate a familiei care l-a ridicat. Clădirea se află acum
paroape în paragină, iar parcul ce-l împrejmuieşte este neîngrijit
Hannelore Acâmulesei Strălucire pierdută părţi ale conacului, vezi intra
• • • Ca să ajungi în curtea din fa rea principală în casă. Un an
unetele calde ale clape ţa conacului, trebuie să treci treu mare preceda sufrageria
lor de fildeş se aud, pur printr-o intrare despre care ai elegantă. Un fumoar era aşezat
tate de vânt, până în crede că aparţine unei garni nu departe de cămăruţa pentru
S sat. Pe scaunul tapisat zoane militare. 0 construcţie pe siestă, şi apoi dormitorul grofu
..u mătase, aflat în faţa pia toată lungimea curţii, unde erau lui. Bucătăria era într-o cons
nului din mijlocul sufrageriei tot felul de magazii şi cămări. trucţie separată de casă, în
luminată de un imens cande- Poarta impunătoare e azi în curte. Aici erau şi camerele ser
labru de cristal, stă aşezată o locuită de una de tablă, vopsită vitorilor. Şi astea ni le imaginăm
tânără subţire. cu o culoare ce nu mai poate fi doar. Şi le reţinem din poveştile
Degetele firave ale fetei a- desluşită, şi plină de rugină. bătrânilor, care au trăit acele
lunecă uşor pe clapele pianului Curtea nu e prea mare. Apărată vremuri. Ce acum par doar un
negru cu coadă lungă. Oaspeţii de jur împrejur de un zid scund, vis. Pentru că, uşa conacului e turii încă de tânăr. Nici el nu a unde. Clădirea a fost folosită
învârtesc cu linguriţele mici, de de piatră. Din faţa conacului, ce ferecată cu un lacăt ruginit. avut niciodată urmaşi. Amândoi mai întâi pentru a găzdui tabere
argint, în cafeaua cu lapte din se arată cu faţa spre răsărit, se Când ajungi în partea din copiii familiei Klobosinchy au de copii. Astăzi, în bătrânul co-
cănile de porţelan subţire. Iar poate vedea parcul care-l îm spre sud a terasei vezi o plan pierit demult. Numele lor mai e nac îşi desfăşoară activitatea
mireasma de vin franţuzesc, prejmuieşte, de câteva zeci de taţie de bambus. Care a fost şi pomenit doar de bătrânii satu- Centrul de Selecţie a Soiurilor,
turnat cu grijă de servitorii îm hectare. Ca să ajungi în parc,. ea lăsată în paragină. Ca şi gea lui. Care i-au cunoscut. Şi care Privitorul poate.să-şi închi-
brăcaţi curat în paharele de trebuie să coborî nişte trepte dată la câteva zeci de ani. Dar murile terasei ale căror ochiuri spun despre ei că erau oameni puie doar strălucirea-i de odi-
cristal, umple tot salonul. din piatră cioplită. Străjuite în fac flori roz, care seamănă cu la de sticlă lipsesc, ca şi uşile cu cumsecade şi buni. Groful le dă- nioară. Poate doar să-şi ima-
Acum poţi doar să îţi închipui fiecare capăt de vaze tot din lelele de soi. Undeva, pierdut vopseaua verde şi scorojită, ca dea pământ celor ce nu aveau, gineze viaţa îmbelşugată de la
toate acestea. Doar zidurile piatră, ce închipuie imenşi bo printre copaci, era odată un te şi pereţii ce azi miros a mucegai. iar servitorii lui erau întotdea- conac. Poate să asculte liniştea
groase ale bătrânului conac mai boci de floare exotică. Care s-au ren de sport. Unde familia juca, Toată strălucirea conacului a una mulţumiţi. parcului. Sau poate, dacă vrea
ştiu ce se întâmpla acum mai bi acoperit, cu timpul, cu un muş împreună cu nobilii din locali pierit acum mai bine de cin Conacul a fost devastat ime- cu adevărat, să audă sunetele
ne de o jumătate de veac în casa chi verde şi gros. Când cobori în tăţile vecine, tenis. Nu foarte cizeci de ani, când groful care diat ce a fost părăsit de stăpâni, calde ale pianului, în murmurul
grofului Klobosinchy, din Gura parc, găseşti tot felul de copacr departe, aliniaţi drept, faţă în l-a ridicat şi a trăit aici a fost o- Mobila şi lucrurile de valoare copacilor din parcul ce împrej-
sada. Şi copacii bătrâni din faţa cum puţini mai sunt. Specii rare faţă, străjuiesc solemn şi azi do bligat să-l părăsească. s-au împrăştiat pe cine ştie muieşte conacul.
conacului. de brazi, arbori ce înfloresc o- uă rânduri de copaci. Pe aleea
dintre ei, familia îşi ducea, o- Familia Klobosinchy
dată, pe drumul cel din urmă, Groful polonez Andor Klobo
morţii. La capătul aleii dintre sinchy a fost căpitan în armata
copaci se află cimitirul. Făcut austro-ungară. El a venit în sa
demult una cu pământul. Nici tul Gurasada când s-a căsătorit
măcar un mormânt nu se mai cu fiica grofului Benedic, Alex
poate desluşi acolo. Nici măcar andrina. Ei au avut o fiică,
o cruce nu mai stă azi la capul Ilonka şi un băiat, Elemir. Gro
morţilor familiei Klobosinchy. ful a fosţ mutat cu domiciliul
După ce ţi-ai umplut pieptul forţat la Deva, în anul 1950 şi a
cu mirosurile văratice ale par murit nu la mult timp după a-
cului, te întorci, pe un alt rând ceea. Fata, spun bătrânii satu
de scări de piatră, în curtea co lui, ar fi plecat prin Bihor, dar nu
nacului. în centru au fost sădiţi, s-a căsătorit niciodată şi nu a
intr-un cerc perfect, nouă co avut copii. Fiul grofului, doctor
paci de tuia. în mijlocul umbrei în armată, cu grad de locote
lor dese, stătea o masă cu scau nent, a fost exilat în anul 1942.
ne din lemn, unde groful îşi bea Despre el se ştie că ar fi ajuns pe
cafeaua. Urcând pe treptele ce undeva prin Ungaria. A fost că
dau în terasa construită pe trei sătorit, dar a dat în patima bău
