Page 7 - Ziarul_Hunedoreanului_2009_29
P. 7

Oameni şi  itocuri                                                          - :\/r  s  •                         Ziarul ÎHUNEDOREANULUI


                                                                        A   î-,' r*.; Vv”^ î-AStS.                                 M iercuri, 19 august 2009



      C E  SE ÎNTÂMPLĂ, OAMENI BUNI? Şl VOI AŢI PLECAT?”

      Saşii s-au întors sa plângă puţin






      După 700 de ani, au venit din nou, s-au aşezat toţi la o masă, înjur de 400 de saşi. Georg, Anneliese, Hedda, Michael, Johann ,
      vecinii şi rudele lor, duminică la prânz mestecau pâinea caldă de acasă şi o înghiţeau'cu gânduri cu tot

      Ruxandra Hurezean /
                                                                                        • EXTRA
      HotNews.ro______________________
      • • •  -au întors din Germania                                                    Saschizul,
      S    ca  să  mai  stea  câteva                                                    la 700 de ani
           zile împreună. Au fost la
                                                                                        Potrivit documentelor
           slujba de la biserică, de
                                                                                        menţionat pentru prima
      dimineaţă, apoi la cimitir. La»                                                   istoriografice, Saschizul e
      prînz, cînd s-au aşezat la masă,                                                  dată în anii 1308-1310. La
      bărbaţilor saşi  nu  li  se  zvân-                                                anul 1419 figura ca ora; cu
      taseră lacrimile din ochi.                                                        mai multe bresle, dintre care
        „Să mă iertaţi, rar veţi vedea                                                  cele mai vestite erau cele ale
      bărbat plîngînd, dar şi mai rar                                                   cizmarilor, tâmplarilor,  „
      un sas lăcrimând. Dar azi nu m-                                                   olarilor şi zugravilor, lot la
      am mai putut reţine”, se scuză                                                    acea vreme existau deja
      cu  demnitate  sasul  Dorner.                                                     şcoli, spital, baia comunală şi
      „Vedeţi casa de lângă Primărie?                                                   judecătorie. Turnul bisericii
      E  a mea.  Vă  place?”  Casa  e în                                                seamănă izbitor cu Tumul cu
      paragină. Un colţ din acoperişul   Foşti elevi saşi din Saschiz                   ceas din Cetatea Sighisoarei.
      $urii nu mai are ţigle, vezi din-                                                 La aproximativ 1 km distanţă
        'o de zare prin el. Stau chiri-   are o socoteală de încheiat: „E o   toţi  ai  noştri sînt acolo acum.   de sat, sus pe culmea   casa venind aici în fiecare con­
        . Primăriei acolo.       vorbă  care  zice  să  nu-i  urezi   Aici am amintirile. Mă consider   dealului, la peste 500 m   cediu. Eîncă tînăr, are maşină şi
        Ai lui Dorner au construit-o  cuiva  de  rău  altfel  decît  aşa:   o norocoasă că am copilărit pe   înălţime, se înalţă Cetatea   job bun, de electrician, în Ger­
      cu aproape 300 de ani în urmă,   Să-i crească iarbă la uşa casei!   uliţele din Saschiz, pe dealuri. în   săsească. Construirea ei a   mania.  Vine  de  cîte  ori  vrea.
      ultima dată au renovat-o cînd el   Nu ştiu cine ne-a urât pe noi atît   primele nopţi după ce am plecat   început în secolul XIV.  Fratele lui, mama, nu prea vin,
      era încă acasă. Acum se uită cu   de tare!”           de aici visam că eram la iarbă   Zidurile înalte de 7-9 m şi   dar el s-a hotărît. Consideră aşa:
      mânie la ea. Dacă întoarce pri­  Michael  Dorner a plecat cu  verde cu prieteii, cîntam, dan­  cele 6 turnuri aveau menirea   nemţii se dau mari că au case de
      virea pe partea cealaltă a dru­  40  de  ani  în  urmă,  şi-*a  luat  sam şi făceam grătar dincolo de   să apere populaţia   vacanţă în Spania, Italia, Franţa.
      mului, în piept îl împunge altă   mama, cei doi copii mici şi 76 de   deal, în Saschiz.  Saschizului şi a satelor din   „Eu le spun aşa: am casă de va­
      durere.  „Uitaţi-vă  la  ea,  o ve­  kilograme bagaj.  Este tâmplar   Ceva din ce e aici nu mai este   jur în timp de război.  canţă  în  România!  Şi  încă  ce
      deţi? Şcoala, o vedeţi? Acolo am   de  meserie  şi  a  trăit  bine  din  în Europa, sau cel puţin în Ger­    casă de vacanţă! Vedeţi, am re­
      învăţat eu carte! Dacă vin turiş­  munca lui în sudul Germaniei.   mania.  Nu  mai  este  natura  şi   spate.  Cu ei chiar s-a jucat ci­  novat,  mai am de  lucru,  dar e
      tii şi se uită la ea, ce zic, ce e aici,   Acum îşi vede prima dată locul   nici căldura dintre oameni. Cînd   neva şi a fost un joc sadic. Bu­  foarte bine acum. Nu o s-o vînd   Saschiz   FOTO: HOTNEWS.RO
      sîntem în  Irak, a fost război??   lăsat în urmă, mormintul tatălui   am  ajuns  noi  acolo şi  am  în­  nicul a luptat în război alături   niciodată, e casa mea. Am două,
      Ce se întîmplă, oameni buni? Şi   şi al rudelor. Vecinii.  ceput să ne cunoaştem cu nem­  de nemţi, a fost „o încurcătură   nu? Două case, două ţări”.  bisericii  şi  le spune bun venit
      voi aţi plecat?"             De un singur român i-a fost   ţii de acasă, ei se mirau cîtă pri­  de  istorie”,  spune  Anneliese,   în  bătaia  vântului  se  des­  acasă.  Ei se ridică în  picioare.
                                 dor în toţi anii aceia. Cum a a-   etenie este la noi. Spuneau că   „asa  a  fost şi  pentru  români".   chide  scârţâind  o  poartă  de   Bărbatul  simte  nevoia  să  se
      • EXTRA
                                 juns în Saschiz, a pornit spre ce­  nu au mai văzut atîta frăţie şi   Dar apoi a fost considerat duş­  lemn. între curtea lui Georg şi   explice. „Parca poţi uita aşa de
                                 tate, a ocolit dealul şi a ieşit prin   căldură între cunoştinţe. Noi a-   man şi i s-a interzis să se întoar­  curtea vecină, prin şopronul cu   uşor 700 de ani?”
                                 cătunul romanilor  pe la poarta  veam acest dar din ţara noastră  că  în  ţară,  la  familie.Bunicul   lemne, tăiată din gard,  poarta   Primarul  şi  viceprimarul  -
         14%                     casei ei. Norocul a făcut să o gă­  natală. Copiii noştri nu mai ştiu  Anneliesei a avut voie să vină   dintre cele două case arată ce s-   ultimul e sas şi „autorul acestei
                                                            tradiţiile şi nici cum e să creşti  doar după zece ani, să-şi vadă
                                                                                                                   a întîmplat. „Vecinul are grijă şi
                                 sească la fereastră. Cornelia are
                                                                                                                                              fapte” -, aşteaptă să vadă con­
                                 acum 80 de ani. „Nu-i venea să  împreună cu toţi ceilalţi copii   familia, doar pentru trei zile, la   de casa mea”, spune Georg ui-   cluzia. Se întorc sau nu se întorc
         este anul în care s-a   creadă că sînt eu, a fost foarte   din sat.           Bucureşti. Mama ei nu-şi văzuse   tându-se la poarta care se bă-   saşii acasă? Au făcut drum, au
                                 surprinsă. S-a bucurat mult. Am   Dar să vă spun ceva ce n-am   tatăl  niciodată.  L-a  văzut  trei   lăngăne ca o mărturie: „el cură­  proiecte  din  bani  europeni,
       ridicat la Saschiz Biserica   lucrat opt ani împreună la Gos­  mai spus nimeni. Eu îmi luasem  zile.        ţă, pregăteşte tot, lemnele, stru­  făbricuţa de gemuri inaugurată
        evanghelică fortificată  tat, eu eram tehnician şi ea con­  rămas  bun  de  la  Saschiz.  Cu   După  20  de  ani  bărbatul  a   gurii, e ca şi a lui. Vedeţi ce grijă   de Prinţul Charles, monumente
                                 tabilă. Am vrut să o văd să-mi   mulţi ani în urmă, am venit în   reuşit să se reîntoarcă acasă. A  a avut?”  renovate de UNESCO, acum vin?
      Să-ţi crească iarbă        iau  rămas bun pentru totdea­  România şi am spus, gata, e ul­  venit, a mai trăit o vreme şi a              (Cît priveşte şcoala săsească, ea
      la uşa casei               una de la ea. Ştiţi, eu nu mă mai   tima oară! Am spus asta în tă­  murit. L-au îngropat în cimitirul  Parcă poţi uita aşa   este retrocedată bisericii evan­
        A fost prima şcoală din  sat  întorc niciodată...”  cere. Dar cînd a venit reprezen­  din  Saschiz.  Copiii  au  plecat  de uşor 700 de ani  ghelice,  Primăria  nu  poate  să
      construită de familiile lor, clădi­  Anneliese  nu  are  cheia.  A  tantul nostru acolo şi a zis, hai­  imediat  după  aceea  în  Ger­  în biserică, un domn în vârs­  investească în ea. Dar vor căuta
      re cu două etaje şi curte mare.   rugat pe toată lumea să-i facă  deţi  ca  se  organizează  sărbă­  mania şi au luat-o şi pe bunica   tă, îmbrăcat în costum negru. în   o soluţie...) Amîndoi stau cam
      Acum  se  uită  cu  orbitele gău­  rost de cheia de la casa ei. Dar e   toare la Saschiz, sunt 700 de ani   cu ei.  Femeia a murit acolo şi   ochii lui albaştri se zbat cîteva   dezamăgiţi  sub  bradul  din
      noase spre piaţa centrală. E ma­  duminică  la  amiază  şi  tot  i  se   de când se cunoaşte satul, eu nu   este inmormintata într-un cimi­  lacrimi. Pastorul ţine slujba ca   curtea bisericii. Nu vin.
      sivă şi impunătoare, chiar şi aşa   spune  că  persoana  care  locu­  am zis nimic. Nu vroiam să vin.   tir din sudul Germaniei. Din nou   altădată,  fără  să  amintească   Drama  saşilor  din  Transil­
      sluţită cum e. Nu mai are nici un   ieşte acolo provizoriu nu este   Dar băiatul meu cel mare, care  despărţiţi. Anneliese  stă între  cumva  că  o  face  la  un  eveni­  vania care au străbătut Europa
      geam, nici o uşă. Păşim printre   acasă. De douăzeci de ani nu a   are 21 de ani, a venit la mine şi a   cele două lumi, puternică şi vie,   ment aniversar. Sobru, a înce­  la începutul mileniului trecut şi
      buruienile  şi  gunoaiele  din   mai intrat în casa ei părinteas­  spus:  Mamă,  vreau  să  văd  de   cu sufletul ghemuit peste amin­  put să citească din Evanghelie,   s-au aşezat pe pământurile din­
      curte.                     că. Este profesoară de muzică,   unde eşti. Atunci am spus că da,   tirile copilăriei  şi  multă expe­  ca şi cum ieri saschizenii ar fi lu­  tre dealuri ca să fie scut în faţa
        Porţile stau rupte, culcate la   are ochii verzi, e frumoasă şi ve­  are  dreptate,  copilul  meii  are  rienţă în a merge mai departe.  crat la câmp, şi astăzi s-au îm­  năvălitorilor,  pentru  ca  după
      pămînt. Lui Dorner i se mai ală­  selă. Anneliese ştie acum ce să  dreptul  să  vină  şi  să  vadă  de   Nu vrea să se mai întoarcă. Iar   brăcat curat să vină la biserică.  cîteva lovituri ale istoriei să o
      tură  şi  alţi  fraţi  saşi.  Intră  în   lase şi ce să păstreze din viaţa ei   unde are rădăcina."  casa, după ce va primi cheia, o   în timpul slujbei lăcrimează   pornească înapoi, cu o sacoşa în
      curtea şcolii şi se opreşte brusc.   trăită între cele două ţări.  Mama Anneliesei nu a vrut  va vinde.      tot mai mulţi bărbaţi. La sfîrşit,   mînă, este acum drama omului
      Stă cu picioarele în bălării şi se                    să vină. A spus că ar fi prea du­                      un timplar, reprezentantul lor  modern care-şi caută şi el locul
      uită  spre  mine  ca  spre  toată  Pentru ultima oară  reros  pentru  ea.  Insuportabil.  Două case, două ţări  în Germania, le vorbeşte despre  într-o  lume  liberă  şi  zbuciu­
      lumea străină  lui,  dar cu  care  „Acolo am familia, prietenii,  Familia lor are o istorie crudă în  La Georg e  bine.  A renovat  aniversare,  despre  renovarea  mată.























      Michel Dorner ;i casa lui                             Petrecerea saşilor din Saschiz                         La cimitirul saşilor
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12