Page 6 - Ziarul_Hunedoreanului_2009_46

Ziarul HUNEDOREANILUI Wi »**'. c. m ss&? Reporti Special

V in eri, 11 septem brie 200 9

A V E N T U R A

Gata, serialul despre călătoria în Nepal se termină aici. Acum va mai fi vorba, doar puţin, despre
ceva suferinţă, spaimă, durere dar şi despre bucurie

Marian Chiriac / HotNews.ro cam pe toţi drumeţii ce urcă la ge şi e ceaţă. Drumul e şerpuit, limpede şi spuzit de stelele ce Instalarea corturilor.
• • • '........ înălţimi de peste 3000 de metri. săpat în stâncă, pe buza unor stau agăţate de crestele mun­ Aici se termină călă­
cţiunea” se petre­ Nu am însă ce să fac. Sufăr în versanţi înclinaţi. înjur se ghi­ ţilor, umbre negre, prelungi. E toria drumeţilor |
ce la peste 5000 tăcere. cesc cu greu piscuri gigantice însă foarte frig. (trekkers) şi începe
de metri, într-un Nu pot nici măcar sudui, une­ înzăpezite. Ne intersectăm con­ De dimineaţă e în continuare cea a alpiniştilor. Si­
jeisaj de vis. ori ajută. Mai ţineţi minte re­ tinuu cu convoaie de iaci şi gru­ senin şi multă linişte în jur. tuată în curbă pe
Ar mai fi de spus că repor­ comandarea de-la intrarea în puri de alpinişti ce coboară. S-a Zărea curată, zăpada aşternută care gheţarul ce cur­
terul Hotnews.ro a reuşit să ter­ parcul Sagarmatha? “Evită să fii cam terminat sezonul de ascen­ cuminte. Avem de urcat un vârf ge de pe Everest o
mine cu bine o alergare de 42 de mânios". Eu o rememorez şi siuni şi, în plus, vremea e mai pînă la 5545 metri. Kala Pathar face spre est, tabără
km în Himalaya, la capătul unui zâmbesc. proastă decât ar fi normal. îmi înseamnă în sanscrită „muntele este într-o căldare,
maraton desfăşurat la cea mai E bine să zâmbeşti când ai place ce văd în jur, îmi place că negru", dar acum e acoperit de înconjurată pe a-
mare altitudine. Iar orice mara­ senzaţia că te sufoci. încerc să zic ninge şi mă bucur de peisajul zăpada. De acolo ne aşteaptă - proape toate părţile
ton înseamnă suferinţă, durere rugăciuni ori mantre, ceva care stâncos, de aerul aspru al mun­ dacă vremea o permite- o pa­ de munţi înalţi şi
dar şi multă bucurie. să mă ajute, dar nu ştiu prea ţilor. Bucuria ar fi mult mai ma­ noramă fantastică. înzăpeziţi. îmi permi­
multe şi, în plus, mintea mi se re dacă nu m-aş simţi destul de Şi cam aşa e, deşi o perdea de teţi să zic că parcă sun­
Mix de rugăciuni poticneşte uşor. „Doamne Isuse rău. Fiecare pas mă obligă la un nori de altitudine acoperă des­ tem într-un amfiteatru al zei­ Startul vine izbăvitor. Nu ştiu
cu mantre Hristoase, fiul lui Dumnezeu, efort de voinţă. îmi oblig mintea tul de repede zărea. Sunt vârfuri lor? cum şi de ce, dar imediat ce
Puţin după miezul nopţii mă milueşte-mă pe mine păcăto­ să toboare la nivelul piciorului peste tot, ce parcă pot fi atinse Ninge cu intermitenţe. Masa încep să alerg uit de toate du­
trezesc înspăimântat, cu senza­ sul", “Om Mani Padme Hum”, şi să-l mişte... muşchii nu pot doar dacă întinzi mână: Everes- de prînz o luăm pe un platou de rerile, de frig, de stomacul gol,
ţia că mă sufoc. Respir sacadat din nou „Doamne, ajută-mă...!”, asta, aşa că mintea îmi mişcă tul, a cărui faţă sudică e aproape gheaţă amestecată cu zăpadă, de nopţile dormite pe sponci.
şi greoi. Nu îmi ajunge aerul. “Om, Mani...”, iar şi iar ames­ dreptul, apoi stângul, iarăşi complet lipsită de zăpada, Nup- sub fulgi de zăpadă. Bine că nu De undeva, din interior, îmi vine
Încerc să mă liniştesc. Mă apăsa tecate, trunchiate, reluate, totul dreptul şi tot aşa. Urcuşurile mă tse, Ama Dablam, colosul Pumo bate vântul. Nu e însă linişte. o energie ce mă mişcă mereu
oarecum şi cortul, care parcă e că să îmi ţin mintea ocupată. storc de puteri. La un moment Ri. La un moment dat, observ un Cum gheţarul scrâşneşte şi tros­ înainte.
mai mic, strivit de zăpada de Se face în fine dimineaţă. Iau dat vomez, lung, spasmodic, dar nor perfect orizontaî, întrerupt neşte măcinând piatră, rupân- Pe 29 mai, am terminat cu
afară. Cu vreo şase ore în urmă Diamox, medicamentul reco­ eliberator. doar de o mogâldeaţă ascuţită du-se şi topindu-se încet, se aud bine Everest Marathon, cursă ce
a început să ningă cu bobiţe de mandat în caz de AMS. Respir de „fum" ce ia exact formă vâr­ căderi masive de pietre, undeva porneşte de la altitudinea de
gheaţă, apoi ninsoarea s-a do­ mai bine, parcă mă lasă şi dure­ furilor de munte din spate. Un foarte aproape. Mult mai dese şi 5364 de metri şi coboară apoi
molit şi fulgii au devenit moi, rea de cap. Vor apărea însă cu­ Kala Pathar, lângă EBC nor a copiat un munte. mai dătătoare de fiori sunt ava­ treptat până la 3440 m. Daimo-
pufoşi. Vîntul bate însă conti­ rând efecte secundare, suporta­ Nu mai ştiu cum am ajuns în în ziua următoare, pornim lanşele, ce sună... Bine, nu scriu nul alergării m-a ajutat şi de
nuu aşa încât acum ninge bile totuşi: furnicături şi senza­ Gorakshep. Mă culc devreme, spre tabără de bază a Everes- cum sună! data această, chiar dacă a tre­
aproape orizontal. Sunt de 10 ţie de amorţire a membrelor şi cu speranţa că a două zi mă voi tului -Everest Base Câmp. Dru­ buit să traversez porţiuni de
zile pe drum. Sau după zece obrajilor, „ieşiri" mai dese peste simţi mai bine. Mai sunt trei zile mul urcă uşor, e zăpada şi o cea­ Cursa gheaţă şi zăpada, să alerg pe
nopţi petrecute în cort. noapte (la teorie spune că ai până la maraton şi sunt extrem tă lăptoasă, dar trag de mine şi Am dormit infect în noaptea poteci strâmte şi pietroase, să
Lobuche, unde înnoptăm la parte de cel puţin cinci „ieşiri”, de îngrijorat. 0 să reuşesc să-l ajung cu primul grup care a par­ de dinaintea cursei de maraton. iau în piept pante deloc priete­
4900 de metri altitudine, e situ­ însă eu din fericire nu am depă­ termin? curs cei 5 kilometri în trei ore d e. Cred că nici două ore. A fost noase. Timpul oficial: 7 ore şi 39
at într-o vale deschisă pe toate şit cifră de două, în fiecare din A nins continuu peste noap­ mers. tare frig, de dimineaţă erau cris­ de minute. M-am descurcat aşa­
părţile. Ninge şi bate vântul şi nopţile următoare). te. De dimineaţă, zăpada proas­ 0 bună bucată de drum am tale-de gheaţă pe pânză inte­ dar onorabil, deşi în ultima ju ­
eu am senzaţia că mă sufoc. îmi Nu mai am însă deloc poftă pătă, moale, numai bună de fă­ senzaţia că merg în interiorul rioară a cortului. mătate a cursei am suferit din
propun să rezist până diminea­ de mâncare. Stomacul meu res­ cut bulgări, avea aproape o ju­ unui cuptor cu microunde. Soa­ Nu pot mânca nimic. încerc nou. Tot tacâmul: spasme în
ţă şi abia apoi să iau nişte medi­ pinge aproape orice, aşa că în mătate de metru. E tare frumos, rele reuşeşte să străpungă pâcla să muşc dintr-o bucată de pâine muşchi, crampe tot mai dure­
camente contra răului de altitu­ cele patru zile de până la cursă însă programul ne este dat pes­ de ceaţă, loveşte zăpada şi ast­ prăjită, dar scuip dumicatul roase, că nişte cuţite care parcă
dine. Se pare că am simptomele voi mânca aproape numai car­ te cap din cauza vremii. Va fi, fel se intensifică senzaţia de căl­ pentru că stomacul meu se opu­ îmi străpungeau carnea, uneori
clasice: durere de cap (îndeo­ tofi şi orez. aşadar, o zi de aşteptare şi im­ dură. Faţă îmi arde pur şi simplu. ne. înghit doar nişte ceai cald, senzaţia că nu am aer, mai ales
sebi la nivelul cefei), ameţeală şi Următoarea destinaţie e Go- plicit de odihnă, ceea ce îmi A două zi, cu toată cremă de sperând să măjnai încălzesc. E când era vorba de urcat.
greaţă. Practic, simţ că îmi pul­ rakshep, la 5140 m. E o zi fru­ prinde totuşi foarte bine. protecţie folosită, faţă îmi eîntr- frig, picioarele îmi sunt în­ După fiecare maraton, îmi
sează continuu capul şi la fie­ moasă. Feţele colegilor de tură Ninsoarea încetează abia în adevăr arsă binişor, naşul roşu gheţate, degetele şi ele bocnă în spun că nu prea mai am ce învă­
care pulsaţie o durere surdă îmi sunt mai roşii, cel puţin la nive^ primele ore ale zilei de 27 mai. şi buzele descuamate. mănuşi (da, ştiu, sunt mănuşi de ţa în materie de suferinţa. Se
coboară în jos, pe coloană. Iul pomeţilor, de la vânt şi soa­ Peste noapte ies din cort pe la Tabără de bază a Everestului alergare, subţiri), tremur. Doar pare că nu e chiar aşa. în plus,
Sperasem că nu o să fiu afec­ re. Ochii sunt mai apoşi, tenul oră 1 şi ceva (deh, efectele Dia- este doar o zonă a gheţarului la nivelul feţei, arsă de soare, de fiecare dată e o suferinţa
tat de AMS - Acute Mountain asprit. Nu îmi văd faţă, dar sunt moxului) şi mi se umezesc ochii Khumbu unde terenul este sufi­ simţ o fierbinţeală, care nu e completată de o bucurie unică.
Sickeness, afecţiune ce loveşte convins că şi a mea e la fel. Nin­ de atâta frumos în jur: cerul e cient de stabil pentru a permite prea plăcută tottrşi. Asta-i tot.