Page 7 - Ziarul_Hunedoreanului_2009_47
P. 7

-ţ                  -----------:— ’—
                                  Hunedorean                                                                          Ziarul’HUNEDOREANULUI

                                                                          *&                                                    Luni, 14 septembrie 2009




     SPECIAL


     POLIŢISTUL CARE VEDE LUMEA





     ÎN CĂRBUNE Şl PASTELURI






    în vreme ce vechile credinţe ale omenirii se dărăpănează, un poliţist încearcă să surprindă în tablouri frumuseţea oamenilor
    jî a locurilor care-1 înconjoară

    M onna Voinescu
                                                                                      • EXTRA
          e la 12 ani s-a trezit iu­                                                   Cu talentul la ^
          bind  desenul  şi  culo­                                                     desen a pus mâna
          rile. Nu mai ştie exact
    P cum s-a întâmplat asta.                                                          pe-un violator
    Nimeni de-acasă nu i-a arătat                                                      Uşurinţa cu care Ştefan Bos­
    calea frumosului. S-a încăpă­                                                      tan creionează orice portret
    ţânat  s-o  descopere  singur.                                                     i-a ajutat, în urmă cu câţiva
    Zugrăvind  pe  pânză  tot  ce-i                                                    ani, pe colegii poliţistului să
    fermeca ochiul şi mai cu sea­                                                      pună mâna pe un violator. O
    mă sufletul.                                                                       fetiţă de 12 ani fusese violată
      0 profesoară de desen l-a în­                                                    de un bărbat despre care po­
    tărâtat să continue, după ce i-a                                                   liţiştii nu ştiau mare lucru. In
    simţit, la şcoală, talentul şi pa-                                                 plus, nici nu aveau idee cum
    t   . La început, şi-a primit ins-                                                 arată. Au apelat la talentul lui
    p.._fia  direct  de  la  natură.                                                   Bostan. Om ul s-a întâlnit de
    Modele i-au fost, mai târziu, co­                                                  câteva ori cu fetiţa. S-a jucat
    legii. Dar l-au ispitit, pe rând, şi                                               cu ea, au povestit, fără să su­
    ţărăncile  gătite de  sărbătoare,                                                  fle o vorbă despre ce meserie
    din zona pădurenilor, bătrânii cu                                                  are. Copila l-a descris pe băr­
    chip istovit şi mâini crăpate de                                                   batul care a siluit-o. Iar poli­
    trudă, goliciunea trupurilor mlă­                                                  ţistul a reuşit astfel să-i facă
    dioase.                                                                            portretul-robot. „Când viola­
      Arta a părut cândva să aibă                                                      torul a ajuns în arest, colegii
    planuri mari cu el. Până-ntr-o zi,                                                 mi-au spus că semăna exact
    când eşecul unui amic i-a schim­  PICTURA CERE LINIŞTE. Rom ânul, din firea lui, nu vorbeşte m ult.  >  cu portretul făcut de mine”,
    bat viaţa. Şi s-a făcut poliţist.  Poliţişii, nici atât.  Iar Ş tefan  Bostan nu face excepţie. C re d e că n-are   povesteşte Ştefan Bostan.
                               prea m ulte de spus în  cuvinte despre pasiunea lui. O  face, în  schimb,         PÂNZĂ DE SUFLET. „Pădureanca” e tablo ul p re fe ra t al
    • EXTRA
                               în  lim ba fo rm elo r şi a culorilor   FOTO: ARHIVA PERSONALA ŞTEFAN BOSTAN  gândurile îi fugeau tot spre pân­  poliţistului.  L-a fă cu t în  cărbune,  pe vrem ea când lucra în  Ţ in u tu l
                                                                                      ză. Ca scăpate din lanţuri. A făcut   Pădurenilor, şi  nu s-ar despărţi de el  nici în  ruptul capului. A b ia  a
              9                natură.  Mergeam  la  Castel,  la   proape  că  l-am  furat  când  am   din orice sătean un model veri­  reuşit să scape de un am ic care voia să i-l ducă în   Italia
                                  „Ne dădea temă de casă, câte
                               100 de schiţe. Trebuia să le faci în
                                                                                      tabil. Cu ce drag îi revin în minte
                                                           terminat cătănia”, spune Bostan.
                                                                                                                 ale căror fotografii erau afişate
                                                                                      oamenii pe care i-a pictat atunci.
                               Hunedoara,  şi  desenam  până
                                                                                      vinovaţi sau obrajii ridaţi de vre­
                               târziu. 50 de foi schiţam doar la   Eşecul unui amic   Le-a surprins ochii visători şi ne­  pe  panoul  din faţa  Postului  de
                                                           i-a schimbat viaţa
                                                                                                                 Poliţie din comună.
       expoziţii au reunit,
                               Castel.  Ne  obliga  să  desenăm   Când i-a venit vremea să ple­  me. Le-a creionat chipurile sfi­  Sigur că nu le convenea, dar
           până acum,          mult. Spunea că doar aşa mâna   ce la facultate, a ales imediat. Ar­  oase şi blânde, ascunse îndără­  Bostan şi-a văzut mai departe de
       tablourile poliţistului   prinde viteză pe foaia de hârtie.   tele.  Dar  n-a  apucat  să  dea  e-   tul feţei cum se ascund gândurile   treabă. Toţi hoţii, scandalagiii şi
                               Nici în vacanţe nu  mă despăr­  xamen din pricina unui amic.  îndărătul  cuvintelor.  A  plecat   urmăriţii aveau parte de-o cari­
          Ştefan Bostan
                               ţeam de caietul cu schiţe. îl luam   „Picta şi el. Mai bine ca mine.   apoi prin păduri să aştearnă pe   catură din partea poliţistului.
                               după mine la bunici, într-un sat   Aşa  apreciam  eu.  El  a  dat  ad­  pânză  încremenirea  din  inima   „în fiecare zi, le făceam alta. Şi
    Istoria artei              de lângă Iaşi”, povesteşte Ştefan   mitere cu un an înaintea mea. Şi   codrului. Aerul pustiului şi al sin­  o schimbam pe panou. Sătenii se
    pe-o sticlă de lichior     Bostan.                    a picat. M-a cam pus pe gânduri   gurătăţii. Jocul de lumini şi um­  amuzau,  dar  ei...”,  îşi  aduce  a-
      La  început,  Ştefan  Bostan  a   La cursul de pictură, hunedo-   şi-am bătut în retragere, convins   bre al liniştii eterne. Copaci bă­  minte Bostan.
    pus culoarea în peisaje. La 16 ani   reanul a studiat şi Istoria artelor.   că  o  să  mi  se  întâmple  la  fel",   trâni, uriaşi, cu trunchiul nins ori
    îndrăznea să creioneze portrete.   Teoria nu l-a prea încântat însă.   spune  hunedoreanul,  care şi-a   despletindu-şi spre cer ramurile.   Pictor fără şevalet.
    Inspirat de chipurile colegilor de   îşi aminteşte că profesorul l-a lă­  amintit atunci de o  propunere   Apusuri de soare şi codri întune­  Până astăzi, Ştefan Bostan a
    clasă ori ale vecinilor. A schiţat   sat corigent. Şi l-a ajutat o sticlă   din timpul armatei. S-a întâlnit   caţi sub dogoreala din ce în ce   văzut lumea în sute de tablouri.
    apoi  feţele  unor actori  -  Alain   de lichior să treacă examenul.  într-o zi cu un pictor de biserici.   mai scăzută a cerului. Luminişuri   Lumea  în  care  a  crescut  şi  se   pastelurile. La acuarele şi uleiuri
    Delon, Jean Paul Belmondo. Să-                         I-a văzut lucrările şi l-a sfătuit să   vesele care te îmbie parcă să te   simte în siguranţă. Doar el şi căr­  a cam renunţat. De când nu mai
    şi „facă’’ mâna.           Cătănie la clubul          încerce  şi  el  asta.  I-a  promis   tăvăleşti pe pajiştea ruginie, în­  bunele  ori  pastelurile  lui.  Pei­  are  nici  atelier  şi  nici  şevalet.
      La U3 ani avea deja un atelier,   cu acuarele       chiar să-i facă rost de o lucrare.   călzită de soare. Nimic nu-i zgo­  saje, portrete şi nuduri. Multe au   Acum  pictează  acasă.  Pe-o
    în  uscătoria  blocului  în  care   Bostan  şi-a  făcut  armata  la   L-a încântat ideea şi i-a anunţat   motos în tablourile  lui  Bostan.   ajuns în expoziţii. La Casa de Cul­  planşetă. Are colţişorul lui într-
    locuia. La Hunedoara.încăperea   Orăştie. La trupele de Securitate.   pe-ai lui. Nici n-au vrut să audă.   Nicio violenţă şi niciun strigăt. în   tură din Deva,  la  Inspectoratul   o  cameră.  Spaţiul  l-a  silit  să
    i-a  fost,  tot atunci,  şi  birou de   Atunci a pictat cel mai mult, îşi   Cum  să  se-apuce  el  de  pictat   peisajele lui nu bate vântul. Iar  Judeţean de Poliţie, la Ministerul   renunţe şi la modele. Aşa că, mai
    studiu  pentru admiterea  la  fa­  aminteşte.  Şi  tot atunci  a  avut   biserici? Atunci, le-a spus franc:   oamenii  lui  te  privesc  priete­  de  Interne.  Altele  au  ajuns  în   nou, fotografiază orice-l inspiră.
    cultate.                   prima expoziţe. Cu vreo 50 de lu­  „Dacă nu  mă  lăsaţi  la  biserică,   neşte din mijlocul culorilor. Cu   colecţii particulare din Germa­  Cercetează apoi imaginea cu-un
      Sfătuit de profesoara de de­  crări. Toate, pictate în Unitate.  mă duc în Poliţie! ”. Şi aşa a făcut.   căldură şi mai ales cu graţie.  nia şi Italia. Acasă mai are prea   ochi  cunoscător,  o  trece  prin
    sen din şcoala generală, Bostan   „După ce-au aflat şefii că pic­  Dar numai după ce a picat exa­            puţine.                    suflet şi o învie pe pânză. Când
    s-a înscris, pentru doi ani, la un   tez, mi-au dat pânze şi acuarele   menul la Securitate.  Infractorii      A început de curând un peisaj   crede că e gata, i-o arată fiului de
    cerc de pictură. Lucrările îi frâu   şi  m-au  pus  la  lucru.  Am  făcut         i-au fost modele           de toamnă. E în stadiul de schiţă.   21  de  ani.  Băiatul  e  student  la
    notate, pe rând, de un dascăl e-   armata in clubul Unităţii. Pictam   Nicio violenţă,   După ce a pictat chipurile să­  Şi mai are în plan nişte flori. Ge­  Drept şi nu-l atrage arta decât ca
    xigent. Un neamţ.          zi-lumină.  Uitam  să  merg  şi  la   niciun strigăt   tenilor din Poiana Ruscă, Ştefan   nul ăsta de tablouri i-l cer acum   privitor.  în  schimb,  e  un  critic
                               masă. îmi aduceau camarazii de   Ştefan  Bostan  a  fost  repar­  Bostan le-a făcut şi caricaturile.   cunoscuţii. La iarnă spune că o   bun, spune poliţistul. Iar asta îl
                               mâncare. într-un an şi jumătate,   tizat  la  Lelese.  Era poliţist, dar  Dintr-o glumă,  la început.  Mo­  să  picteze  mai  mult.  Vrea  să-   ajută să dea tot ce are mai bun în
                               cât  am  fost  militar,  am  pictat                    dele i-au fost inclusiv colegii de   ncerce şi  teme vânătoreşti.  Cu  fiecare lucrare.
                               câteva zeci de tablouri. Am avut      Cred ca          birou. Şi curând, chiar infractorii
                               şi două expoziţii în Unitate. Un      portretul
                               general de la Timişoara s-a ni­       este cheia
                               merit la noi când am expus. I-au
                               plăcut vreo patru lucrări şi le-a  de bază în pictură. E
                               luat cu el", spune Ştefan Bostan.  foarte complicat să
                                  Două pânze se află şi astăzi în
                               Unitatea de la Orăştie. îi înfăţi­ redai exact trăsăturile
                               şează pe Avram Iancu şi pe Mihai   fiecărui chip pe care-l
                               Viteazul. El n-a apucat să plece
                               decât cu un tablou. O ţărancă ie­ ai în faţa ta
                               şind din vie cu un coş cu struguri.   ŞTEFAN BOSTAN,
                                  „Mi-a plăcut cel mai mult şi a­        poliţistul-pictor
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12