Page 11 - Ziarul_Hunedoreanului_2010_151

M 1H U N ED 0REAN U LU I
Vineri, 12 februarie 2010

CULTURA POPULARĂ CUPRINDE ESENŢA Şl VIAŢA UNEI COMUNITĂŢI” - MARCEL LAPTEŞ Calendarul

tradiţional ţărănesc

8-14 februarie 2010

Se zice că luna lui februarie
este: ferită şi diferită...
Poate că unde în luna lui
februarie începe a se
desfunda pământul. Şi
februarie nu lasă să se facă
una ca asta deodată.
Căci ştiut este că în
februarie noaptea
îngheaţă şi ziua se
dezgheaţă şi aşa treptat se
merge de la îngheţul cel
mare din decembrie şi
ianuarie la căldura lui
martia (martie - n.n.)
şi aprilie.
)enumirea popu
;a pope lară:
faur, făurariu, făurar, fluierar,
luna lupilor, crapă-ou,
corbului.

* Luni, 8 februarie

- „în astă zi se duce la
Peisajul spiritual al satului românesc cuprindea un mare număr de sărbători biserică colac din grâu curat,
să-l sfinţească popa, să-l dai
religioase şi populare care erau ţinute de-a lugul lunii februarie la uameni betegi, să se
întremeze.”
Luana Giuhat la Dumnezeu învăţătura şi un colac făcut din târâţe de alungare lor din cadrul comu­
• • • puterea de a apăra de boli grâu, iar mai apoi îl aşezau la nităţii. Iată cum se desfăşura • M arti,
enumirea populară a molipsitoare, în tot cursul anului hotarul satului, pentru a alunga aceast ritual, povestit de o
lunii februarie este care vine. Este cunoscută le­ bolile care se puteau năpusti bătrână din sat. "Nouă femei 9 februarie
legată de meşterii genda sfântului în cartea "Vieţile asupra comunităţii. văduve începeau lucrarea. întâi -„Meri în livadă şi pune
D fauri, lucrători ai Sfinţilor”, în care Sfântul Hara­ în Ţara Haţegului, gospodarii torc firul, dup-aceea îl înălbesc, tărie/ Să pleci de-aici pă vecie!/ gunoi la rădăcina pomilor s să
fierului, care pregăteau lambie primeşte “marea taină, cu mergeau în livadă şi stropeau 11 urzesc,,îl năvălesc, îl ţes şi Du-te-n piatra m unţilor,/ în aibă putere de roadă în ăst
uneltele de muncă, ascuţeau care să alunge foametea şi pomii cu apă sfinţită, pentru a dup-aia Înălbesc ţesătura, o copita ciutelor!/ Une cocoşii nu an.
sau confecţionau fiarele sau stricăciunea rodului prin mân­ distruge viermii şi gângăniile încheie şi fac cămeşă. Asta într- cântă/ Şi glas de om nu des­
cuţitele de plug înainte de tuire sufletească şi înmulţire de care le aduc stricăciuni. o sângură zi. Pân la doişpe cântă./ Şi îţi fă acolo casă,/ Şi îţi • M iercuri,
deschiderea sezonului agrar.» dobitoace”. v în satele din comuna Ribiţa şi noaptea, tră să fie tăt gata, să pune-acolo masă!/ Vân-tule,
Acum se încheiau, de obicei, în această săptămână, Hara- Buceş, se ţineau slujbe de către ducă cămeşa în hotar. Când îi vântule,/ Care lejeni frunzele/ 10 februarie {
şezătorile şi o dată cu ele lambul Ciumei, cum este numit preoţi în gospodării pentru să­ gata făcută cămeşa, bagă pe ea Şi mişti ierburi pe pământ,/ Adu - „Azi îi Sfântul Haralambie
distracţiile tinerilor din serile şi în diferite comunităţi rurale, nătate, belşug şi pentru prote­ nişte paie, nişte fân, şi o pun pe leacu mai curând!/ Satu rămână care apără de tăte bolile ce-
nopţile lungi de iarnă. Conform instituia o. serie de interdicţii şi jarea animalelor. Cu această un băţ legat în cruce, aşe, ca o curat,/Şi de Domnul lum inat!/ or fi de-a lunqul vremii
edinţei populare, în această practici care să apere oamenii de ocazie, preoţii făceau o sfeştanie formă de om. Băţul era o De viaţă s-avem folos/ în ( n. r. - în anul curent).
perioadă natura se tezeşte la cumplitul flagel aî bolilor. O le­ pe un fund de lemn pe care ultoaie, cel mai tânăr şi mai fain cuvântu lui Hristos!". El îi Sfântu' Ciumei şi trăbă
viaţă şi totodată se trezesc şi gendă spune că Sfântul Hara­ gospodarii îl prindeau în pere­ pom din grădina casei unde se în alte sate, se punea în ţinut de tăţi de la sate.”
forţele malefice distructive care lambie a suferit foarte mult in tele grajdului să le apere ani­ adunau femeile să facă cămeşa. hotarul satului, bucăţi de pâine
se opun naşterii vieţii, a vege­ timpul vieţii. De aceea, înainte să malele de boli tot.anul. De Cu băţu ăla plecau din casă, cu veche, oase rămase de la masă, •Joi, 11 februarie
taţiei şi a primăverii. moară, Dumnezeu i-a spus să îşi asemenea, în această zi nu se fluier şi cu chiote, cu alai. crezând că ofrandele lor vor
aleagă o răsplată. Sfântul i-a lucra, pentru că altfel oamenii se Mereau oa-meni mulţi, şi femei, îmbuna ciuma să nu se aşeze în - „In unele locuri îi zice
Patronul Ciumei întrebat pe oameni ce ar trebui puteau îmbolnăvi de anumite şi bărbaţi, şi copii, să-l pună localitate "să mănânce bucatele Vlaşti, de la Sfântul Vlasie,
în această săptămână, când să ceară şi ei l-au rugat să ceară boli molipsitoare. întră hotarale la două sate, c- şi să plece în alt tărâm". "în satul care aduce păsările la
deja natura prinde a se trezi la ciuma, care făcea pe atunci aşa trebuia. Şi cântau un cântec Boşorod făceam hrana ciumei... cuiburile lor şi le deschide
viaţă apare în calendarul tra­ multe victime. Dumnezeu i-a Un obicei cu adevărat să plece ciuma ceea de pe la mai în colo, în hotarul satului, gura de încep a cânta."
diţional popular un Sfânt de dăruit atunci ciuma, iar Sf. spectaculos oameni, de pe ia vite, pă unde puneam o cruce din lemn de
mare importanţă, Sfântul Hara- Haralambie a legat-o cu un lanţ Mai există şi în ziua de azi, în era. Ziceau aşe: "Ciumă ce prun şl jos puneam oase de-alea •Vineri,
lambie, socotit de popor ca şi tot aşa o ţine şi astăzi. Iar când multe sate din comuna cutreieri sate/ Cu moartea pe mari de nu le mai mâncă câinii...
patronul Ciumei (înţeleasă ca oamenii uită să îl sărbătorească Boşorod, o practică străveche apucate,/ Ciumă ce iei vieţile/ Şi ce găseam prin bătătură, un 12 februarie
orice fel de boală molipsitoare), li mai dă drumul pe pămînt şi de combatere a bolilor "de întuneci soarele,/ Ţ-aducem dărab (bucată) de pită de-aia - „Să stropeşti straturile în
care a fost investit de Dumnezeu ciuma, care are aripi şi ţine în primăvară", intitulat "Cămeşa cşmeşe-n dar/ Să te-ntorci de la veche şi puneam să mânce grădină cu leşie de la cenuşa
cu protecţia oamenilor, dar şi a mână o sabie lată, se duce la acei Ciumei". Acest obicei consta în hotar./ la-ţi, Ciumă, cămeşă ţie/ ciuma să nu mai vină In holdele din cuptior să piară
.miturilor vegetale atacate de oameni şi li omoară. confecţionarea unei cămăşi, în Şi du boala pă pustie!/ Cămeşă noaste... aşe... altele tăiau o viermii din verdeţuri,
dăunători. Astfel, pe Platforma Lunca- cadrul unei singure şezători, o făcui eu/ Cu îucru lui găină neagră şi o pune în gardul când or răsări.”
în concepţia populară îm­ nilor, de Sfântul Haralambie, se după un anume ritual, cu scopul Dumnezeu./ Descântecul ţi-1 de sus al ocolului, lingă Dealu'
pletită cu legenda biblică, mergea la biserică, iar femeile de a o pune în hotarul satului, spun eu,/ Da leac să deie Căp.ăţânii să mânce ciuma şi să •Sâmbătă,
Sfântul Haralambie, a primit de dădeau preotului să sfinţească pentru combaterea bolilor şi Dumnezeu!/ Noi descântam cu nu vină în satul nost", mai
povesteşte o altă femeie din 13 februarie
satul Boşorod. • „Se zâce să nu lucri
Pe lângă aceşti sfinţi, mulţi nemica în astă zi că păţi
dintre ei de marte importanţă în să ai vermi în ochi şi urechi
calendarul popular, care erau şi să bolonzeşti.”
ţinuţi de toată suflarea comu­
nităţii, bătrânii erau de părere că • Duminică,
luna februarie a fost întot­
deauna o lună capricioasă şi rea. 14 februarie
Era considerată supărată şi - „ De îngheaţă tătă zâua o fi
vitregă deoarece i s-au "repar­ anu' cu ploaie şî multe în
tizat" cele mai puţine zile. Pe de holdă or putrezi.”
altă parte, luna februarie este şi
cea care marchează Începutul
sfârşitului iernii: "Februarie (Din „Calendarul pentru
doboară iarna", se spune In români pe anul 1851”,
unele zone. Tipografia "Institutul
Albinei”, laşi, „calendarul
Consultant de specialitate, Zarandului, 1944”).
Prof. Marcel Lapteş, etnolog