Page 5 - Ziarul_Hunedoreanului_2010_186
P. 5

Sărbătoare Dăruire                                                                                              Ziarul «HUNEDOREANULUI

                                                                                                                                         Vineri, 2 aprilie 2 0 10





        C A M P A N IILE Z IA R U L H U N E D O R E A N U LU I. A JU TA -TI A P R O A P E LE !


        ZIARUL HUNEDOREANULUI a adus




        bucuria Paştelui





       în Săptămâna Mare, în
        Săptămâna Luminată, în
        Săptămâna Patimilor,
        ZIARUL HUNEDOREANULUI
        a încercat să aducă
        Lumină în casele a cinci
        familii de hunedoreni, cărora
        soarta nu le-a fost prietenă

        îiannelore Acâmulesei_______
       • • •
            unt  oameni  buni,  copii
            cuminţi, părinţi sau bu­
            nici. Cu credinţă în Dum­
        S nezeu, cu frică de păcat,
       cu  bucuria  învierii  în  suflet.
       Soarta, însă, nu a fost de partea
       lor. Copiii lor aşteaptă Iepura­
       şul  în  fiecare  an.  Dar,  câteo-
        ’ată, nu vine. Părinţii sau bu-
       . .teii cu greu încropesc o masă,
       fără fast, fără belşug, cu pricină
       de sărbătoare.
          ZIARUL HUNEDOREANULUI a
       încercat să aducă bucuria şi Săr­
       bătoarea în casele a cinci familii
       din  judeţul  Hunedoara.  Orto­  DAR.  Pentru unele familii, un coş cu mâncare înseamnă Sărbătoare
       docşi, catolici, greco-catolici, sau                                                                         O parte a familiei Lăcătuş, din Bretea Română
       altceva,  din toate părţile jude­  modeste, în care locuiesc opt oa­  primenirea pentru Sărbători iar   durenilor, lăsăm în urmă Hune­
       ţului.                      meni. Doi bătrâni, copii, nepoţi.   cele două fete, ce învaţă la şcoala   doara şi apoi Deva şi pornim pe
          Miercuri dimineaţa am purces   Cu toţii trăiesc din două pensii   din sat, îşi pregătesc cuminţi, pe   drumul  Bradului.  Către  Bucu­
       la drum. Am încărcat cinci coşuri   sub salariul minim pe economie,   o masă cu muşama, lecţiile pen­  reşci.  După  un  scurt  popas  la
       mari cu carne de miel, cozonaci,   alocaţiile copiilor şi ce mai câş­  tru a două zi. Mezinul se joacă cu   marginea  şoselei,  ajungem,  pe
       ouă înroşite, iepuraşi de cioco­  tigă  bărbaţii  când  găsesc  de   o mulţime de jucării împrăştiate   drum noroios, într-o fundătură
       lată şi cele de trebuinţă prin bu­  muncă. Bătrâna nu mai vede de­  prin încăperea mică, lucru ce o   din satul Bucureşci. într-o casă
       cătărie: făină, zahăr, ulei, verde­  mult lumina soarelui şi nu înţele­  stinghereşte  pe  bătrâna  ce  nu   curată găsim familia Dolog, unde
       ţuri. Cât pentru o masă decentă   ge ce se întâmplă. Iar când află   aştepta musafiri. ”Nu există ro­  locuiesc patru generaţii. Străbu­
       de Sărbătoare. Am plecat, apoi, la   despre daruri nu îşi stăpâneşte   mane pentru ce trăim noi" spune   nic, bunici, copii şi două nepoţele.
       familiile dinainte căutate cu a-   lacrimile. Mezinul începe să sco -  bărbatul, gâtuit de emoţie, "sau,   Trăiesc cu toţii din două salarii, o
       jutorul preoţilor sau primăriilor.  tocească prin coş după ciocolată.   poate, alţii trăiesc mai mari ne­  pensie şi alocaţiile copiilor.  Iar
                                   "0 masă de sărbători înseamnă   norociri", adaugă. Ne povesteşte   bărbatul ce munceşte e internat
         >umnezeu                  ce  vrea  Dumnezeu",  spune  un   despre cum şi-a pierdut soţia şi   în  spital  pentru  că  şi-a  tăiat
       sâ vă aibe în pază"         bărbat mai tânăr. Care mai ada­  cum, de atunci, trăiesc de pe-o zi   degetele  de  la  o  mână  într-un
          Primul popas a fost la Orăştie.   ugă... "nu am avut miel pe masa   pe alta. Amândoi lucrau la o fa­  accident de muncă. "De sărbători
       Acolo, însoţiţi de preotul greco-   de Paşti cred că de peste 10 ani.   brică de  mobilă. Apoi el  a  fost   facem ce putem. Măcar fetele să
       catolic Silviu Bindea, am mers la   Iar copiii primesc doar ce le aduc   trimis în şomaj. A mai lucrat pe la   nu  ştie  ce-s  grijile  şi  nevoile"
       tanti Victoriţa. Am găsit-o acasă,   oamenii din sat".  "Acest cadou   primărie cu programele de între­  spune bunica copilelor. "Ne ajută
       împreună cu nepoata ei de şase   este  o  binecuvântare  pentru   ţinere iar de când boala l-a lovit   foarte mult acest coş cu mâncare.
       ani. Bătrâna, de 74 de ani, cu greu   noi”... mai spune omul.  şi pe el nu mai poate rezista unui   Nu am cuvinte să-mi exprim bu­
       şi-a stăpânit emoţia văzând da­  Lăsăm şi această familie să se   program de opt ore de muncă.   curia. Nu ne aşteptam la aşa un
       rurile ce i le-am adus. Iar copila a   bucure în linişte de daruri şi ple -  Aşa că trăiesc cu toţii din ajutorul   cadou acum, de sărbători", adau­
       început să scotocească curioasă   căm din nou la drum.  social şi alocaţiile copiilor. Cele   gă femeia, cu glasul tremurând de
       prin coş după iepuraşii şi ouăle                       două fete, una în clasa a noua iar   emoţie.  Plecăm  grăbiţi,  căci  se
       de ciocolată.  "Dumnezeu  să vă  "Povestim, ne         cealalta  în  clasa  a  cincea  au,   înserează şi mai avem un coş în
       aibe în pază ce nu m-o avut pe  aducem aminte şi       amândouă, defect la mers. Şi au   maşină. Femeia ne petrece până
       mine” ne spune într-una bătrâna,  mergem mai departe"  nevoie de pantofi speciali.  Dar   la gard, cu una dintre copile în
       care şi-a pierdut unul dintre fii de   Ajungem în satul Ghelari, din   nu îşi permit să îi cumpere.  braţe şi ne însoţeşte cu privirea
       tânăr. I-a fost ucis. Acum a rămas   comuna cu acelaşi nume. Un loc   Să îşi dea copiii nu s-a gândit   până când ne îndepărtăm.
       cu celălalt copil, nora şi cei doi   pitoresc, cu o biserică grandioa­  nicio clipă, oricât i-ar fi de greu.
       nepoţi. Fetiţa şi un băieţel de no­  să, ce nu vezi în satele româneşti   "Cât eu sunt în picioare nu îi ia  Bucurie şi speranţă...
       uă ani. Cu toţii stau într-un apar­  de munte. Cu oameni buni şi pri­  nimeni de lângă mine" spune cu   Pornim înapoi spre Deva. Ul­
       tament de două camere în Orăş­  mitori, aşa cum sunt mai toţi Pă-   îndârjire dârză bărbatul.  timul  popas  pentru  această  zi.   Familia Dolog, din Bucureşci
       tie, iar părinţii lucrează la fabrica   durenii. Facem un prim popas la   De sărbători... "prea multe nu   Găsim  rapid  adresa  pe  care  o
       de cabluri. în timpul vizitei noas­  primărie unde, deşi este trecut de   putem. Masa de Paşti... dacă este.   căutăm. Şi aici, o familie de şapte
       tre a sosit acasă şi fiul Victoriţei   finalul programului, ne aşteaptă   Dacă nu,  povestim,  ne aducem   persoane trăieşte din puţin, dar
       cu celălalt copil. Bărbatul, mân­  asistentul  social  al  locului.  Ne   aminte şi mergem mai departe",   cu demnitate. Fetiţa de trei ani, al
       dru, se bucură de daruri. Dar to -  povesteşte  impresionat  despre   spune amărât bărbatul. "Pentru   cărei chip nu-1 vom uita curând,
       tuşi, spune că s-ar fi descurcat.   familia ce avem să o vizităm. Trei   noi acest dar... spuneţi voi, îşi în­  se ruşinează de străini. Bătrânul
       "Am fi cumpărat ce puteam,  să   copii  rămaşi  fără  mamă  atunci   deamnă  el  copiii...  nu  am  cu­  ne povesteşte că masa de sărbă­
       facem ceva pentru copii"... adau­  când l-a născut pe cel mai mic. Un   vinte", adaugă în timp ce îşi muş -  tori înseamnă mai mult carne de
       gă bătrâna.                tată ce nu a vrut în ruptul capului   truluieşte  mama  să  îşi  stăpâ­  pui, căci atât se poate. Iar daruri
          0 lăsăm pe tanti Victoriţa să   să-şi dea copiii şi o bunică de 82   nească lacrimile.  nu  primesc  prea  des.  Coşul  pe
       se bucure de daruri împreună cu   de ani ce încearcă din răsputeri   Pornim mai departe în drumul   care l-au primit va face ca masa
       copiii  şi  nepoţii  şi  plecăm  mai   să  se  ţină  pe  picioare  ca  să-şi   nostru,  după  acest  popas  mai   lor să arate acum ca de sărbătoa­
       departe,  în  drumul  ce  ni  l-am   ajute nepoţii orfani şi fiul văduv.  lung. Lăsând în urmă această po -  re. După ce imortalizăm momen­
       propus.                       Ajungem la casa familiei Ma-   veste impresionantă şi oamenii   tul cu familia, nu chiar întreagă,
                                  the. Pe bărbat îl găsim în curte,   ce ne petrec făcând cu mâna din   în jurul darurilor, ne îndreptăm
       "Ce vrea Dumnezeu"         unde crapă lemne de foc, deşi nu   pragul casei, până ce maşina dis­  spre  ieşire.  Bătrâna,  lovită  de
          Următoarea  noastră  oprire   poate lucra prea mult. Acum doi   pare pe străduţele satului către o   boala ce îi tremură tot trupul,  e   Familia Gyorfi, din Deva
       este la familia Lăcătuş, din satul   ani, un atac vascular cerebral l-a   nouă destinaţie.  vădit  emoţionată.  Ne  conduce
       Gânţaga, comuna Bretea Româ -  secerat din picioare, iar de atunci                până la uşă mulţumind neînce­  această zi.            mină în casele câtorva oameni.
       nă. Aici găsim, după ce batem sa­  cu greu îşi mai poate folosi mâna  "Măcar fetele să nu ştie  tat. Deşi nu este cazul de mulţu­  S-a înnoptat şi  ne retragem   Trişti, gândindu-ne cât de puţin
       tul în lung şi-n lat, o căsuţă mică   şi piciorul stâng. Ne pofteşte în   V ' -   «    V »   “ V- *  miri. Mulţumirile au fost sufici­  spre  casă.  Mulţumiţi, împăcaţi.   am  făcut.  Dar,  totuşi, am  făcut
       şi dărăpănată, cu două încăperi  căsuţa mică, unde bătrâna face  Ne îndepărtăm de Ţinutul Pă -  ente şi îndeajuns de mari pentru  Bucuroşi că am adus puţină Lu­  ceva. Faceţi şi voi ceva. Puţin.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10