Page 11 - Ziarul_Hunedoreanului_2010_263

ZiariilIHUNEDOREANULUI

Vineri, 23 iulie 2010

lU L T U R A P O P U L A R Ă C U PR IN D E ESEN ŢA Şl VIA Ţ A UNEI C O M U N ITĂŢI Calendarul
tradiţional ţărănesc

Sărbătorile arşiţei estivale 26 iulie -1 august

- Foca şi Pantelimonu’

■ LUNI, 26 iulie
„Termină seceratul grânelor, iar
în calendarul popular, la 23 iulie, Sfântul Foca este socotit drept patronul arşiţei şi al incendiilor , hambarele să le cureţi bine
contra gângăniilor rele”.
devastatoare ale câmpurilor, provocate de fulgere sau prin combustie spontană
■ M ARTI, 27 iulie
?rof. Marcel Lapteş - etnolog
I M „In această zi, de Pantelimonu’
ra sărbătorit împreună oveselor, să face colac pentru
cu altă zi, cea din 22 tămăduirea boalelor la oameni
iulie, a Sfintei Miro­ şi animale”.
E nosiţe Maria Magdalena
iin calendarul ortodox. a M IERCURI, 28 iulie
Analogia chinurilor groaz­
nice ale sfântului care a fost „Stupul fără matcă se
aruncat într-o baie clocotită împreună cu cel mai slab”.
jnde şi-a sfârşit pătimirea pen -
tru credinţă (Vieţile Sfinţilor) cu ■ JO I, 29 iulie
arşiţele şi incendiile verii este
/ădită în mentalitatea tradiţio­ „li zi bună de uscat poame
nală, încât s-a păstrat şi astăzi pentru iarnă, iară la pomii cu
“dinţa că aceste zile sunt cele roadă multă să le faci proptă şi
nai nefaste din întreaga vară. poamele prea dese să le răreşti
din cele mai mici”.
Zi păstrată
cu sfinţenie « V IN E R I, 30 iulie
în Ţinutul Pădurenilor, fe­
meile nu dădeau afară focul din „Se ţine pentru lupi şi pentru
casă şi nu se făcea foc în cuptor urşi ca să nu le mance
pentru a coace pâinea deoarece gospodarilor marhele (vitele -
ara credinţa că Foca le putea n.n.) din ocol ”.
arde casele şi acareturile. La fel,
bărbaţii respectau sărbătoarea • SÂMBĂTĂ, 31 iulie
ji munceau până la amiază ca să
nu le distrugă grindina şi focul „înaintea prăznuirii scoaterii
recoltele şi să nu le trăsnească Sfintei Cruci; ajunul Postului
animalele: "Ţineam ziua de Foca Adormirii Maicii Domnului”.
să nu ne trăsnească grajdurile
cu vite. Tot aşe ca să ne apere m DUM IN ICĂ, 1 august
copiii de tăte boalele, muierile
noaste le face închinăciune „Să scoate din hrană tăt ce nu-i
(cruce - n.n.) şi le pune o.ţâră de post:Acarne, ouă, lapte şi
Je tămâie sub perini" ne zicea brânză, li dezlegare de peşte la
.ba Lena din Topliţa. Probejenie”.
Ţăranii din satele de pe Valea în ziua de Foca or pătimit cu fierbinţi din frunze de mentă şi cuprindea o mare arie de ma - Sfânt vindecător
Mureşului credeau că în această familia tăt anu', iar cei cu lucru’ tei "care-i linişteau pe loc". nifestări etnofolciorice sub de­ Interesante sunt şi credinţele Din Calendarul
zi e rău să te scalzi în râu că te • la fân l-or avut tăt ars". numiri diferite: Pintilie, Pintelei întâlnite de noi în satele de pe „Comoara satelor”, an IV,
poţi îneca sau să fi muşcat de Arătam că Foca se ţinea îm­ "Mai mare Călătorul, Pantelimonul ove- Valea Mureşului Superior: în nr, 7,1926; „Calendarul
"şerpele de apă a Iul Foca”. preună cu ziua Sf. Mironosiţe decât Sânt' Ilie" selor, Sora' lui Sf. Ilie, Sf Ilie cel această zi, "frunzele teiului se Zarandului”, 1946)
în vremurile mai demult, bă- Maria Magdalena. Hagiografia Sărbătoarea Pantelimonului, Mic, Ilie Pălie, Sf. Ilie cel Şchiop, întorc pe dos jelind trecerea
ieşii din minele de aur din Ţara creştină o elogiază pe sfântă fixată în 27 iulie în calendarul Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor verii, îi zi neagră (doliu - n.n.)
Zarandului ţineau cu străşnicie pentru credinţa şi devotamen­ popular, paralel cu cel ortodox, Pantelimonu’. pentru copaci şi flori căci în deau, împreună cu merele văra­
ziua lui Foca care era tot atât de tul ei faţă de patimile lui Iisus când sfântul putea fi răspunză - în zona noastră etnografică, acea zi cad frunzele şi florile; se tice, pomană pentru "morţii
importantă ca cea a Sfintei Var- Hristos, devenită cea dintâi şi tor de incendierea recoltelor pe sărbătoarea este cunoscută ca fierbe porumb şi dovleac cât mai care azi nu pot mânca nemica
vara, protectoarea minerilor. mai mare decât toate mirono­ holdele celor ce nu l-au sărbă­ Pantelimonu' şi este înţeleasă îi arşiţă; în astă zi musai să că se pregătesc să meargă în rai
Ziua Sfântului Foca era soco­ siţele şi protectoarele de mir, torit. ca o mare descărcare de ene­ termini cu seceratu', că-ţi ia foc curaţi pe dinăuntru", aşa cum
tită o sărbătoare importantă şi căreia biserica i-a dat puteri de Cu aceasta se încheie o lungă rgie, o putere cosmică deose­ holda".Dar calitatea cea mai ma­ credeau unii săteni din Ţara
în satele haţegane când ţăranii vindecare a copiilor bolnavi. perioadă de interdicţii cu sco­ bită, reprezentată ca demonism re a Pantelimonului este aceea Zarandului.
nu lucrau la cositul şi strânge­ Astfel, această zi, credeau feme­ pul de a proteja recoltele de sfânt în pedepsirea diavolilor de "vindecător de friguri, ciumă, Cu aceste sărbători, Foca şi
rea fânului pentru că, ne zicea ile, este cea mai bună pentru incendii şi grindină. în timpuri protectori ai focului distructiv. boli de naştere, a celor orbi şi Pantelimonu', se încheie lungul
un bătrân din Densuş, că "mulţi vindecări de fierbinţeală la co­ îndepărtare, Pantelimonul ca Din acest punct de vedere, betegi de picioare, că Dumnezău drum al verii către toamnă, în
oameni care au îndrăznit a lucra pii şi se dădeau acestora ceaiuri sărbătoare şi credinţă estivală, Pantelimonul era, cum ne l-o făcut doftorul ăl mai mare a fapt un prinos al muncii co­
spunea un ţăran din Dăbâca, oamenilor" ne spune baba Ve- tidiene a ţăranului român spre
Aurel Alic, "mai mare decât turia din Lăpugiu de Sus. roadele toamnei când "spre
Sânt' Ilie cu caru' de foc şi mai Oricum, peste tot era ziua târziu Sf. Ilie se întoarce cu ca:
rău decât el în pedepsirea când nfi se muncea, când feme­ rul plin de cucuruz şi păzeşte
diavolilor”. ile făceau colăcei pe care-i dă- cerul de rele”.
Acelaşi lucru îl înţelegeau şi
sătenii de pe Valea Geoagiului
la care se adăugau alte virtuţi
ale Sfântului, de "tămăduitor de
boli care coace tăte poamele".
Pantelimonu' era drumul de
răscruce a timpului' estival,
când vara pleacă "că şi-a făcut
rostu' şi dă drumu' cătă toamnă,
iar£ tăţi ai satului să pregătesc
să culeagă roada dată de Dum-
nezău" (Ţara Haţegului).
în ţinuturile Orăştiei, printre
meşterii cojocari, sărbătoarea
avea mare trecere: nu se lucra
întreaga zi şi pieile pentru ar-
găsit se lăsau la soare până sea­
ra deoarece "să făceau mai
bufle şi ţâneau mai mult".