Page 6 - Ziarul_Hunedoreanului_2010_282

Ziarul vHUNEDOREANULUI Turism

Joi, 19 august 2010

V , JURNAL DE DRUMEŢIE
9

. Pe Valea Sălătrucului
/

Urcând de la Brad, pe Valea Crişului Alb, drumul şerpuieşte suind spre inima Munţilor Apuseni. Este
' acelaşi drum, DN - 74, care leagă Ţara Zarandului de Abrud, Roşia Montană şi Câmpeni, localităţi de
munte a căror istorie este strâns legată de cea a exploatărilor de aur şi argint

Dr. IosifVasile Ferencz______ să la capătul podului cel nou cu Drumul spre culme
• E X T R A
Pe măsură ce urcăm, zăpu­
• • • omuna Blăjeni este si­ speranţa că vom prinde micro­ şeala zilei de august pare să fie
C tuată în nord-vestul Grosuri. în acest loc, de o parte 1439 tot mai suportabilă, poate că în
buzul care zilnic, urcă până la
parte datorită pădurii, prin
judeţului, la 25 km de şi de alta a drumului, s-a dezvol­
Brad, şi poartă în spa­
tat un mic cătun locuit de romi,
te, cu mândrie, aproape 600 re localnicii, cine mai ştie frunzele căreia adie uşor vântul
şi poate că într-o măsură oare­
pe ca
de ani de istorie, dacă soco­ în urma cărei glume, s-au obiş­ este anul în care a fost care şi apei care curge veselă în
tim numai din momentul celei nuit să îl numească - Berlin. stânga noastră. Izvorul a cărui
mai vechi atestări documen­ Aflăm că microbuzul a trecut, atestat documentar apă vine cu putere pe jgheabul
tare -1439. aşa că pornim voiniceşte la pentru prima oară satul scobit în lemn ne potoleşte
E situată în zona montană şi deal, pe drumul care urcă pe va­ Blăjeni setea şi ne împrospătează pro­
are în componenţă atât sate co­ le. Panglica de asfalt este îngus­ viziile. Imaginea băncuţelor şi a
coţate pe plaiuri, cât şi altele, tă şi se strecoară printre tufi­ mesei părăginite ne întristează,
întinse pe vale. Muntele Vulcan şuri spre centrul comunei, însă pod rutier pe sub care apele Cri­ dar noi ne continuăm drumeţia
- cu traseele turistice şi de alpi­ numai după câteva sute de şului se scurg învolburate. 0- pe drumul prăfuit care a înlo­
nism, accesul spre Muntele Gă­ metri ne "îmbarcăm" în maşina prindu-ne câteva clipe, reuşim cuit asfaltul. 0 vreme ne mai în­
ina, tulnicăresele din satul Criş unui şofer binevoitor. să distingem aproape de mal, soţesc stâlpii de curent prevă­
ori legenda celor şapte tâlhari Dincolo de sediul adminis­ printre pietre, siluetele mai zuţi, unii dintre ei, cu spoturi
care au jefuit o bancă din Abrud traţiei comunale - Primăria, pe multor peşti, apoi ne punem din mari, pentru iluminat. 0 băn­
pot constitui tot atâtea subiecte partea stângă a drumului, pe di­ nou în mişcare urmărind dru­ cuţă amenajată pentru nevoile
legate de aceste locuri. însă, cu recţia de urcare, se intersectea­ mul care uneşte centrul de co - omului istovit ne îmbie la po­
acest prilej, vom descrie numai ză două drumuri: cel pe care am mună cu unul dintre satele pas, însă nu suntem nici pe de­
câteva ore de drumeţie, pe una urcat până acum (Dj 742/3 Mi- componente - Sălătrucul. parte atât de obosiţi încât să a-
din văile tributare Crişului Alb. hăileni - Blăjeni - Grosuri) şi a- vem nevoie de odihnă. în acest
cela pe care îl vom urma de a- Sălătrucul loc vom părăsi drumul care
începutul călătoriei cum înainte. Trecând printre Croit parcă după modelul în­ continuă spre dreapta, spre ca­ PIERDERE. Acoperişurile din paie aşezate meşteşugit sunt din ce
Autobuzul de Câmpeni ne la­ case, calea ne conduce peste un tregii comune, satul are o parte sele de pe culme, iar noi urmăm
dintre gospodării pe vale, înain­ cărarea, în amonte, pe aceeaşi dată trecuţi pe sub ramurile să le recunoască,
tând până la confluenţa cu Cri- Vale a Sălătrucului, pe care am sale, ne pomenim într-o poiană Un trunchi de fag a fost lăs
şul, iar altele sunt amplasate pe urcat şi până acum. Sărim voini - unde cărarea coteşte spre stân- chiar pe marginea cărării, poa
plai, la înălţime. Pe aici se spune ceşte peste un pârâiaş, apoi ga, spre pădure, pe un drumeag în loc de băncuţă, într-un loc
că acela este cu adevărat om de urmăm cărăruia care abia se ce urcă abrupt, dorind parcă să care este dificil de amenajat a
vază în sat, care are un cireş ghiceşte printre buruieni şi care se ia la trântă cu muntele. Pe ceva. în orice caz, noi îl folosi
mocru la poartă, are cal alb şi se ne conduce până la albia pârâ- aici, la umbră, glodul drumului în acest scop şi mulţumim în :
numeşte Gheorghe. Dar chiar ului care aici nu este mai adânc este frământat de copite de vite nea noastră celui care a av
dacă nu toţi localnicii cumu­ de o palmă. Crengile uscate ale şi de cai. Printre ele ar putea să această idee. Nu mai este mi
lează aceste cerinţe, casele în­ unui arbore care s-a prăbuşit cu fie şi urme de sălbăticiuni, poa- şi vom ajunge pe culme, d
grijite trădează mâinile price­ ceva timp în urmă, sub povara te cerbi şi ciute sau poate chiar pentru aceasta, odată ieşiţi c
pute şi strădania unor oameni anilor, peste vale, conferă lo­ căprioare, dar poate că numai pădure, va trebui să urcăm
gospodari. cului o doză de mister. Dar o- vânătorii sau pădurarii ar putea jgheabul săpat de apă, până