Page 6 - Ziarul_Hunedoreanului_2010_335
P. 6
'fi*
Ziarul ^HUNEDOREANULUI Reportaj
Marti, 2 noiembrie 2010
J 7
S P E C IA L
Un olandez stabilit la Romoi
să învingă birocraţia şi ment
Johann Antonius Nicolaus Aarts a avut parte de tot soiul de experienţe de când a călait în România. Unele plăcute, altele mai puţin. I
Monna Voinescu
_ _
m 1
'99, nu ştia prea multe
¥ despre România. Iar des- r
I pre Romos, nici atât. A a-
X ju n s în Transilvania din
pură întâmplare. Cu TIR-ul u-
nui amic. Camionul era încăr
cat cu ajutoare pentru hune-
doreni.
"Prima dată m-au atras locu
rile de aici. Munţii sunt extraor
dinari. M-au impresionat şi oa
menii. Se bucurau de tot ce le a-
duceam - haine, alimente, mo
bilier”, îşi aminteşte Johann An
tonius Nicolaus Aarts, un olan
dez de 66 de ani, originar din
Valkenburg.
Rostul străinului era să-i a-
jute pe romoşeni cu orice putea.
Dar imediat ce s-a îndrăgostit
de zonă, cu celălalt ochi a încer
cat să vadă ce afaceri s-ar putea
face în vestitele locuri care au
scos la lumină celebrul "Car de
bronz”, aflat acum într-un mu
zeu din Viena.
Surprize în Ţara
lui Dracula
Nu ştia o boabă româneşte,
dar s-a încumetat să cutreiere
comuna. A văzut că oamenii
meştereau târnuri şi coşuri din
nuiele. Le-a propus să încerce el
să le vândă în Olanda. Aarts ve
nea dintr-un oraş turistic şi a rească Aarts. Cu toate astea, a piatră adusă din Olanda şi să
socotit că împletiturile i-ar a- luat măturile, chiar dacă n-a "modeleze" suveniruri care a-
trage pe străini. Aşa a şi fost. A reuşit să le vândă pe toate nici jungeau tot în străinătate, la tu
găsit rapid un punct de desface până-n zi de azi. Sătenii şi-au rişti. Oamenii s-au bucurat de-o
re şi le-a dat de veste romoşe- primit banii, dar el încă mai are aşa slujbă, iar olandezul era
nilor. A făcut o comandă serioa vreo 200 de coşuri prin podul mulţumit că descoperise printre
să de mături şi de coşuri, dar a casei din Valkenburg. împletitu angajaţi un tânăr tare priceput.
avut parte şi de prima surpriză rile făcute de chinezi sunt mult Totul a mers ca pe roate pâ
tipic românească. mai ieftine, aşa că ale românilor nă într-o zi. "Oamenii îşi închi
"Când am comandat împleti n-au mai interesat pe nimeni, puiau că eu câştig cine ştie cât OLANDEZII DIN ROMOS MĂNÂNCĂ ROMÂNEŞTE. „Românii sunt specialişti în grătare. Dacă am .
turile, oamenii mi-au cerut un explică olandezul. de pe urma muncii lor. Nu ţi mult sarmalele, balmoşul şi ciupercile din pădure. Şi ţuica. In fiecare zi, câte un prieten ne bate la uşă cu o s
euro pe bucată. Peste vreo trei neau cont că suportam toate
zile, când m-au dus să le iau, Afaceri româneşti cheltuielile. Transportul pietrei acea vreme în România. Cu toa ţelor, străinul n-a renunţat. A unor şcoli şi spitale. Aşa aduna
preţul era altul. 4 euro! în Olan Cum Aarts este de meserie din Olanda, de exemplu. Un sin te astea, mi-au spus, brusc, că continuat să-i ajute pe romo tone de îmbrăcăminte, alimen
da nu există aşa ceva. La noi, sculptor în piatră, le-a propus gur TIR cu piatră mă costa cam nu mai vor să lucreze pe banii a - şeni cu tot ce reuşea să strângă te, mobilier, medicamente, apa
vorba-i vorbă”, spune străinul. romoşenilor altceva. Un loc de 3.000 de euro să-l aduc aici. Le ceia. Foarte bine, le-am răs în ţara lui. "Scopul meu prin ratură sanitară, calculatoare,^
La noi, nu - avea să se dumi muncă, l-a învăţat să cioplească plăteam un salariu decent la puns. Nu mai lucraţi", povesteş cipal era activitatea umanitară, Şi-a înfiinţat o fundaţie, împre"
te Johann Aarts, amintindu-şi nu afacerile”, explică Aarts. ună cu alţi cinci olandezi şi, în
cum a pus lacătul pe afacerea cu A dat anunţ la un ziar din numele ei, a venit periodic la
suveniruri. Valkenburg, ca să-şi facă activi Romos cu camioane întregi de
tatea cunoscută şi să găsească ajutoare. Uneori, îşi aminteşte
Romoşenii merg voluntari care să se implice în că avea atât de multe obiecte
la şcoală cu ghiozdane acţiunile umanitare. Curând, încât credea că n-o să aibă cui le
din Ţara lalelelor l-au contactat o mulţime de oa oferi. Dar a găsit soluţii. A dotat
în ciuda tuturor experien meni şi chiar reprezentanţi ai şcolile din comună, apoi Sana
toriul din Geoagiu, azilul de bă
trâni din Brănişca. Săptămâna
trecută, de pildă, toţi cei a-
proape 300 de elevi ai şcolii din
Romos au primit de la olandez
ghiozdane, rechizite şi căciuli.
"E curios! Nu toţi oamenii în
ţeleg că, pur şi simplu, încerc
să-i ajut. Şi eu, şi prietenii mei
care sunt implicaţi în aceste ac
tivităţi. Nu-i chiar uşor să faci
asta. Transporturile implică niş- „
te costuri pe care trebuie să le
plătim noi”, spune Aarts, care
explică şi cum face rost de bani.
Organizează în Olanda, împreu
nă cu soţia sa, Getrude, şi cu
membrii fundaţiei, o serie de
