Page 7 - Ziarul_Hunedoreanului_2010_335
P. 7

Rep                                                                                                             ZiarulUUNEDOREANULUI

                                                                                                                                        Marti, 2 noiembrie 2010








          n cearcă de 11 ani






          itatea românească







         ru că a prins drag de munţii noştri, se încăpăţânează să-şi ducă planurile la bun sfârşit














































                                                                                                                        CARITATE. Olandezii pasionaţi de ciclism se iau la întrecere
                                                                                                                       în Valkenburg pentru copiii din Romos. Concursurile sportive sunt
                                                                                                                        organizate periodic de soţii Aarts
                                                                                                                                              F O T O : w w w .t o p c a u b e r g c h a l l e n g e .n l
                                                                                                                       landa, oamenii de afaceri cola­  pierdut degeaba. Vrea să  le a -
                                                                                                                       borează cu astfel de instituţii. La   rate românilor că e mai tare de­
                                                                Germania. Omul este din Cugir  nas.  Prea  puţini  l-au  ascultat,   noi, străinul s-a convins de con­  cât  mentalitatea  lor.  Şi  chiar
                                                                şi, la sugestia lui, olandezul a in­  iar astăzi, olandezul e mândru   trariu.    mai tare decât birocraţia, care,
                                                                vestit  300.000  de  euro  într-o   că, astfel, şi-a făcut prieteni în   ”Le-am explicat că judeţul ar   mai nou, nici nu-l mai enervea­
                                                                casă de copii care adăposteşte   alte ţări de pe continent.  putea câştiga bani  din turism.   ză, chiar dacă e sătul până peste
         invitaţiile la grătar, am mânca zilnic numai fripturi. Oricum, ne plac   orfani şi  odrasle ale  familiilor   Pe  ceilalţi,  care  sunt  încă   Eu vin dintr-o zonă turistică şi   cap  de  acte,  ştampile  şi  sem -
         ă”, povestesc soţii Getrude şi Johann Aarts   F O T O : C R IS T IV A T A V U  sărmane  din  oraş.  Când  soţii   şcolari, îi ajută să poată ajunge  îmi dau seama că munţii din Ro­  nături.
                                                                Aarts vin la Romos, Cioran nu se   la cursuri. Le plăteşte transpor­  mânia,  şi  nu  numai,  ar atrage   "Aici  e  bine  să  stai  doar ca
       .  După 11 ani petrecutiîri România,                     desparte de ei. Este translatorul   tul cu autobuzul.  până şi pe cel mai pretenţios tu­  persoană  fizică.  Altfel,  pentru
                                                                ideal.                        "Nu  poţi  cere  unui  copil  să   rist. Pentru asta însă, trebuie să   orice mărunţiş, trebuie să scrii
          mi-am âat seama căjnu trebuie sa mă                                              înveţe dacă el nu are posibilita­  pui la cale nişte proiecte. Răs­  un  teanc  de  hârtii.  Pe  fiecare
          ^glpŞieze menţafit^teaşip rincipiile                  "Vrei reclamă?             tea să ajungă la şcoală”, explică   punsul pe care l-am primit, m-a   hârtie trebuie să pui o ştampilă
                                                                Fă-o pe banii tăi!"        Aarts,  care,  încet-încet,  s-a  o-   uimit: <Dacă vrei reclamă, fă-o  şi o semnătură. în Olanda nu e-
          românilor^Acum zâmbescjde fiecare dată                  Johann Aarts îşi aminteşte că   bişnuit şi cu mentalitatea româ­  pe  banii  tăi!>”,  povesteşte Jo­  xistă  aşa  ceva.  Poţi  să  trimiţi
          şl-mi spun că şşa sunt ei  &                          la primul drum pe care l-a făcut  nilor. Repetă într-una că locuri­  hann Aarts.  unele acte prin e-mail sau prin
                                                                la Romos a încercat să le explice   le  în  care  trăim  îi  plac  foarte   Dar în  ciuda experienţelor,   fax.  în  România  trebuie  să  le
            JOHANN ANTQNIUŞ.NjCQLAUŞ A^RTS, olandezul din Romos
                                                                tinerilor că le-ar prinde bine să   mult. Dar oamenii nu sunt toc­  olandezul o ţine pe-a lui. Nu re­  duci personal. Şi uite-aşa, pen­
          acţiuni  sportive  şi  nu  numai.   între Valkenburg şi Romos. Vine   înveţe o limbă străină cu care   mai  prietenoşi  cu  el.  Mai  ales   nunţă la ce a început, deşi prie­  tru o simplă hârtie, pierzi o ju­
          Şi-a pus în gând să organizeze şi   în  România  în  fiecare  lună.  O   s-ar  putea  descurca  mai  uşor   funcţionarii din instituţii.  tenii din Ţara lalelelor îi spun că   mătate de zi”, s-a convins străi­
          la Romos un concurs de ciclism   săptămână stă aici, iar alte trei   prin lume. Pe atunci, nimeni nu   într-o bună zi, povesteşte că   nu-i normal. Crede că, dacă s-ar   nul căruia, poate nu întâmplă -
          la care să participe copii şi ti­  în Olanda. După care, o ia de Ia   vorbea de aderarea României la   s-a întâlnit cu un reprezentant  întoarce definitiv acasă, ar în­  tor, i-a fost dat să vină aici din
          neri din Olanda.           capăt.                     UE. Aşa că lumea i-a cam râs în  al  Camerei  de  Comerţ.  în  0-  semna  că  ultimii  IO  ani  şi  i-a  Ţara morilor de vânt.
                                       în ciuda timpului petrecut în
          Olandezul se înţelege      spaţiul Carpato-Danubiano-Pon-
          cu românii pe nemţeşte     tic, olandezul nu vorbeşte nici
            Din 200I, Johann Aarts şi so -  astăzi limba  românilor.
          ţia sa au casa lor la Romos. Pe   "E prea grea,  iar voi vorbiţi
          locul fostelor grajduri ale CAP-   prea repede. La fel ca italienii”,
          ului. Străinii nu s-au gândit însă   motivează  el  şi  glumeşte  că  a
          niciodată să se stabilească de­  încercat, o dată, să urmeze un
          finitiv în România. Căminul lor  curs de limba română, în Olan -
          e  tot în  Olanda.  O spun  franc.   da. Cică a plătit 1.000 de euro şi
          Dar cum au văzut că Ardealul nu   abia dacă a învăţat să numere
          duce lipsă de locuri minunate,   până la  IO. Dar nu-şi face pro­
          s-au gândit că n-ar strica să a-   bleme, pentru că a găsit o solu -
          ducă  aici  turişti  din  toată  Eu­  ţie şi în privinţa limbii. Vorbeşte
          ropa. Proiectul este abia la înce­  nemţeşte. Asta, după ce s-a îm -
          put, spune Aarts, care de II ani   prietenit cu un român, Gheor-
          s-a transformat într-un navetist  ghe Cioran, care a stat 12 ani în
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12